Avem un vis, avem sansa de a-l indeplini!

Cu totii avem macar un lucru la care visam. Cati dintre noi facem si pasii necesari pentru indeplinirea acestuia?
Cati dintre noi facem ceva concret in directia realizarii obiectivelor noastre?

Daca stam si asteptam sa se intample sau ne gandim doar la ce ar trebui sa facem, ei bine va anunt ca visele vor ramane doar simple vise. Asa cum, daca vrei sa ajungi intr-un anumit loc trebuie sa incepi sa mergi, daca stai pe loc  nu vei ajunge la destinatie. Depinde de tine si doar de tine sa faci din visele tale realitate!
Credeti-ma ca, odata ce incepi sa te chinui sa iti implinesti visul, totul devine mai usor. Startul e mai greu. Trebuie sa fi tare motivat inainte sa incepi sa te apuci de implinirea visului, altfel vei avea deceptii daca nu vei reusi. Sa sti ca poti, tu cel care citesti asta, poti sa iti implinesti orice vis daca iti doresti cu adevarat! Ai cu siguranta puterea si ambitia necesara in tine, asa ca fa-o! Fa ceva pentru care iti vei multumi mai tarziu!


Si nu in ultimul rand, nu lasa alte minti care nu pot intelege sa te convinga ca visele tale sunt prea mari! Esti un om special si poti face absolut orice iti doresti si poti sa iti indeplinesti orice vis,crede-ma.

Asa ca interupe orice activitate in clipa asta, si du-te cu incredere in directia realizarii visului tau!

Singuratatea si teama de singuratate duc la decizii gresite

Din cele mai vechi timpuri, chiar de la inceputuri aflam ca orice fiinta nu ar trebui sa traiasca singura. Cand Dumnezeu l-a facut pe Adam si-a dat seama ca barbatul are nevoie de o femeie alaturi, iar animalele le-a lasat pe Pamant tot cu perechea lor. Astfel, dupa cum bine stim, avem nevoie de un suflet alaturi pentru a fi impliniti cu adevarat. Acest lucru insa nu trebuie vanat, cautat si obtinut cu orice pret! Nu cautam prieteni, iubire, nu cautam persoane noi doar pentru ca cele vechi ne-au abandonat. Toate vin de la sine, la momentul potrivit. 

Singuratatea ne macina sufletul si ne face sa suferim, insa e total gresit sa ne aruncam in relatii din cauza faptului ca suntem singuri. Credem ca singuratatea poate fi tratata alaturi de o alta persoana insa acest lucru e fals. Cand incepem un nou capitol trebuie sa fim 100% pregatiti sufleteste, fara regrete si fara ca vechiul capitol sa ne mai afecteze, altfel nu e corect nici fata de noi nici fata de cei pe care ii amagim.
Singuratatea e un sentiment cu care trebuie sa traim uneori, sa ne obisnuim cu el, sa il acceptam si sa invatam sa ne descurcam si singuri. Avem nevoie uneori de timp pe cont propriu uneori ca sa reflectam la viata noastra, la ce avem nevoie si la ce ne dorim, ca mai apoi sa ne respectam destul incat sa ne indepartam de orice nu ni se mai potriveste, nu ne ajuta sa evoluam si nu ne mai face fericiti..

Nu in ultimul rand, exista si singuratatea in doi. Exista oameni care desi sunt intr-o relatie se simt singuri. Niciodata sa nu ne agatam de ceva ce poate s-a terminat. Daca exista iubire adevarata si o comunicare buna poate exista speranta si lucrurile pot sa o ia pe drumul cel bun, dar daca nu... Luptam cat luptam, dar daca ne simtim mai mult singuri decat impreuna cu cel de langa noi sa plecam. Mereu vor fi finaluri si noi inceputuri dupa acele finaluri. 

Eu am decis acum mult timp sa accept ca uneori voi fi singura si ca oameni pleaca, dar pot trai cu asta. Am imbratisat singuratea si timpul petrecut cu mine si am ales ca atunci cand se va intampla sa fiu singura sa folosesc pentru mine acel timp si sa ma bucur de propria companie. Dar voi?

STOP judecarii altor oameni !

Haideti sa ne oprim din a-i judeca pe ceilalti !

Sa-i judecam pe ceilalti a devenit o actiune comuna in ziua de azi . Judecam atatea lucruri dupa aspectul lor exterior si , din pacate , la fel procedam si cu cei din jurul nostru . Insa noi nu avem acest drept si nu il vom avea vreodata ! Pentru ca niciodata nu judecam un om alaturi de care am trait o viata si ajungem sa ii stim povestea din spatele aparentelor si trairilor . Atunci , daca am stat atat langa el si il cunoastem in intregime , cel mai probabil ne e drag si nu il judecam. Asa ca , ii judecam pe ceilalti. Judecam oameni pe care abia ii cunoastem , pe baza unor aparente. Dar stiti cum se spune , "aparentele inseala " . Fiecare om are propria poveste si duce o lupta despre care cu siguranta nu stim si nu putem sa il intelegem deoarece nu am trait ce a trait el. Asa ca , dupa parerea mea, judecatul e un lucru meschin ce ar trebui evitat . 
Si macar de ar fi judecatul in sine problema, insa problema mai mare nu e fapta. E cauza si urmarea. Judecatul altora este o forma de autoprotectie. Oamenii care judeca au si ei problemele si luptele lor si cu siguranta au probleme cu increderea in sine. Se simt oarecum inferiori, frustrati si in loc sa evolueze si sa se ajute pe ei , vor sa ii traga si pe altii in jos. Oamenii pot fi tare rautaciosi, mai ales cei care ii judeca periodic pe altii, si isi bat joc de acestia. Poate omul de care ne batem joc ca e mai plinut are probleme de sanatate, poate omul care cerseste pe strada are o problema reala si nu se preface precum restul. Urmarile faptului ca ii judecam pe altii pot fi drastice pentru acestia. Unii oameni pot fi extremi de sensibili si se lasa grav afectati de parerea celor din jur iar daca sunt aratati cu degetul si judecati vor suferi foarte mult iar cel mai probabil nu vor arata asta. In schimb, vor sta singuri in camera lor plangand si intrebandu-se ce e in neregula cu ei, iar altii se drogheaza sau se sinucid. Pur si simplu din cauza faptului ca altii ii judeca fara sa ii cunoasca, nu au prieteni, se simt singuri si neputinciosi. 

Asa ca , haideti sa incercam sa ne abtinem sa ii judecam pe restul oamenilor si sa incercam sa ne deschidem inima si mintea , sa ascultam mai mult, sa intelegem mai multe, sa aflam mai multe. Si sa ajutam daca putem, iar daca nu putem sa ajutam cu nimic macar sa ne abtinem de la etichetatul altora !


Va multumesc pentru ca va faceti timp sa cititi ce postez sau ca va exprimati parerea in legatura cu postarile mele. Conteaza extrem de mult pentru mine ! Asa ca , nu ezitati sa imi spuneti ce credeti dupa ce cititi si de data asta gandurile mele. 
Pe data viitoare !:)

De ce dispare iubirea ?

De ce dispare iubirea ? De ce promisiunile pe care le facem şi pe care le auzim dispar la fel de uşor precum apar ? De ce oricît am iubi şi oricît ne-am dărui unii oameni renunţă atît de uşor de parcă nu am fi avut vreo însemnătate în viaţa lor? De ce se destramă aşa uşor relaţiile, care la început par atît de promiţătoare? De ce?

Ei bine, există un răspuns pentru toate aceste întrebări . Întradevăr, sunt şi poveşti de iubire ce durează o viaţă , dar altele în schimb se destramă aşa de uşor fară ca cineva să işi dorească acest lucru . Asta NU înseamnă că acolo unde o relaţie s-a destrămat nu a existat iubire. Sau că unii iubesc mai tare şi alţii mai puţin. Toţi putem iubi din toată inima noastră şi putem să îl facem pe cel de lîngă noi cea mai fericită persoană din întreaga lume . Ne naştem din iubire şi ar trebui să trăim pentru iubire pentru că , după părerea mea e singurul lucru pentru care merită să trăim , restul lucrurilor sunt doar iluzii ce ne creează o falsă fericire , însa iubirea, iubirea merită totul ! Iubirea însă nu e destul pentru a menţine pe linia de plutire o relaţie. Nu , dragilor, trebuie să fim curajoşi , puternici, surprinzători , dispuşi să facem sacrificii. Relaţiile din ziua de azi se destramă aşa de uşor deoarece oameniilor le este frică. Se ceartă, se rănesc şi fiindu-le frică să nu fie răniţi din nou, abandonează . Dar dacă ai norocul sa întîlneşti o persoană care să merite totul şi care să te iubească aşa cum nimeni nu ar putea să o facă, ei bine, de ce să renunţi? Momentele acelea în care zbori de fericire, stînd în braţele persoanei iubite şi nu şti ce să mai zici deoarece orice ai spune nu poate exprima toată fericirea pe care o simţi în acele clipe , momentele ALEA nu merită o luptă? Nu merită să treci peste suferinţă, peste cuvinte aruncate la întîmplare la nervi, nu merită sa ierţi şi să uiţi? Desigur că merită ! 

Apoi mai e orgoliul. Duşmanul lucrurilor bune, ce ne îndepărtează de cei dragi. Orgoliul nu ar trebui să primească atenţie, ar trebui ţinut ascuns şi lăsat să moară de foame. Să hrănim iubirea , fericirea noastră, prieteniile, conversaţiile cu cei dragi, nu orgoliul! Nu îi căutăm pe cei cu care vrem să vorbim deoarece aşteptăm să fim căutaţi ...dar dacă şi ei aşteaptă acelaşi lucru? Şi ce că noi am căutat de 10 ori şi celălalt odată, dacă ne dorim să vorbim cu cineva drag, să îl căutăm ! Dacă am fost jigniţi la nervi să nu lăsam orgoliul să intervină, să fim buni, calzi , să iertăm ! 

Nu în ultimul rînd, promisiunile nu ar trebui să le facem doar cînd suntem fericiţi ca mai apoi să uităm de ele şi să nu le onorăm. Să fim siguri pe cuvintele pe care le rostim şi să nu le uităm niciodată. Să fim oameni onorabili şi să demonstrăm că avem caracter. Am promis că voi iubi mereu o persoană indiferent de ce va fi, că voi lupta, ca îi voi sta alături şi simt că orice ar fi mă voi ţine de această promisune, voi lupta, voi cădea, mă voi ridica , pentru că , ei bine, cei pe care îi iubim merită ! 

cam atît pentru prima mea postare , sper că v-a placut şi puteţi lăsa un comentariu cu părerea voastră sinceră, ar fi tare de ajutor! :-) 

Pe data viitoare !