De ce dispare iubirea ?

De ce dispare iubirea ? De ce promisiunile pe care le facem şi pe care le auzim dispar la fel de uşor precum apar ? De ce oricît am iubi şi oricît ne-am dărui unii oameni renunţă atît de uşor de parcă nu am fi avut vreo însemnătate în viaţa lor? De ce se destramă aşa uşor relaţiile, care la început par atît de promiţătoare? De ce?

Ei bine, există un răspuns pentru toate aceste întrebări . Întradevăr, sunt şi poveşti de iubire ce durează o viaţă , dar altele în schimb se destramă aşa de uşor fară ca cineva să işi dorească acest lucru . Asta NU înseamnă că acolo unde o relaţie s-a destrămat nu a existat iubire. Sau că unii iubesc mai tare şi alţii mai puţin. Toţi putem iubi din toată inima noastră şi putem să îl facem pe cel de lîngă noi cea mai fericită persoană din întreaga lume . Ne naştem din iubire şi ar trebui să trăim pentru iubire pentru că , după părerea mea e singurul lucru pentru care merită să trăim , restul lucrurilor sunt doar iluzii ce ne creează o falsă fericire , însa iubirea, iubirea merită totul ! Iubirea însă nu e destul pentru a menţine pe linia de plutire o relaţie. Nu , dragilor, trebuie să fim curajoşi , puternici, surprinzători , dispuşi să facem sacrificii. Relaţiile din ziua de azi se destramă aşa de uşor deoarece oameniilor le este frică. Se ceartă, se rănesc şi fiindu-le frică să nu fie răniţi din nou, abandonează . Dar dacă ai norocul sa întîlneşti o persoană care să merite totul şi care să te iubească aşa cum nimeni nu ar putea să o facă, ei bine, de ce să renunţi? Momentele acelea în care zbori de fericire, stînd în braţele persoanei iubite şi nu şti ce să mai zici deoarece orice ai spune nu poate exprima toată fericirea pe care o simţi în acele clipe , momentele ALEA nu merită o luptă? Nu merită să treci peste suferinţă, peste cuvinte aruncate la întîmplare la nervi, nu merită sa ierţi şi să uiţi? Desigur că merită ! 

Apoi mai e orgoliul. Duşmanul lucrurilor bune, ce ne îndepărtează de cei dragi. Orgoliul nu ar trebui să primească atenţie, ar trebui ţinut ascuns şi lăsat să moară de foame. Să hrănim iubirea , fericirea noastră, prieteniile, conversaţiile cu cei dragi, nu orgoliul! Nu îi căutăm pe cei cu care vrem să vorbim deoarece aşteptăm să fim căutaţi ...dar dacă şi ei aşteaptă acelaşi lucru? Şi ce că noi am căutat de 10 ori şi celălalt odată, dacă ne dorim să vorbim cu cineva drag, să îl căutăm ! Dacă am fost jigniţi la nervi să nu lăsam orgoliul să intervină, să fim buni, calzi , să iertăm ! 

Nu în ultimul rînd, promisiunile nu ar trebui să le facem doar cînd suntem fericiţi ca mai apoi să uităm de ele şi să nu le onorăm. Să fim siguri pe cuvintele pe care le rostim şi să nu le uităm niciodată. Să fim oameni onorabili şi să demonstrăm că avem caracter. Am promis că voi iubi mereu o persoană indiferent de ce va fi, că voi lupta, ca îi voi sta alături şi simt că orice ar fi mă voi ţine de această promisune, voi lupta, voi cădea, mă voi ridica , pentru că , ei bine, cei pe care îi iubim merită ! 

cam atît pentru prima mea postare , sper că v-a placut şi puteţi lăsa un comentariu cu părerea voastră sinceră, ar fi tare de ajutor! :-) 

Pe data viitoare !